INFUZIA – oparirea plantelor

Forma cea mai frecventa de folosire a plantelor medicinale in conditii casnice este infuzia. Ea se realizeaza pentru a extrage substantele active din partile cele mai gingase ale plantelor (flori, frunze, etc.).

Infuzia este bautura obtinuta prin infuzarea – adica oparirea cu apa clocotita a – unor plante medicinale. ATENTIE ! Infuzia presupune doar tinerea plantei in contact cu apa clocotita, si nu fierberea plantei !!! Fierberea plantei inseamna decoct, nu infuzie ! Decoctul este o alta forma de extractie a principiilor active din plante in conditii casnice, forma descrisa in alt articol de pe acest site: „DECOCTUL – fiertura plantelor„.

O asemenea bautura, obtinuta prin infuzie, se mai numeste si „ceai„.

Ceasca cu ceai

Ceasca cu ceai

OBSERVATIE ! Termenul „ceai” este mai cuprinzator, si nu se refera neaparat la o infuzie – poate indica un decoct sau o maceratie! Mai exact, ceaiul reprezinta bautura obtinuta fie prin infuzia, fie prin decoctia, fie prin maceratia, unor plante medicinale sau a frunzelor de ceai (ceaiul mai este si arbustul exotic cultivat pentru frunzele sale, din care se prepara o bautura excitanta).

Asadar, atunci cand auziti ca ceaiul dintr-o planta este indicat intr-o anumita afectiune, trebuie sa aflati cu precizie daca este vorba de o infuzie, de un decoct sau de o maceratie a acelei plante.

Decoctul si maceratia sunt, alaturi de infuzie, cele mai intalnite forme farmaceutice de administrare a plantelor medicinale in uz casnic. Despre decoct si maceratie puteti afla mai multe detalii in cele doua articole de pe acest site, dedicate acestor doua modalitati de folosire a plantelor medicinale.

De asemenea, deosebirile dintre aceste trei moduri de administrare a plantelor medicinale – infuzie, decoct, maceratie – sunt prezentate la sfarsitul acestui articol.

Cand se foloseste o infuzie?

Flori de musetel

Flori de musetel

Infuzia se foloseste ori de cate ori trebuie obtinute principiile active din partile cele mai gingase ale plantelor: flori, frunze, chiar si unele fructe, si partile aeriene care contin principii active termostabile sau greu solubile la rece.

Cum se prepara o infuzie?

Infuzia se poate prepara in doua moduri:

  1. unul mai SIMPLU
  2. unul un pic mai COMPLICAT, dar mai folositor, deoarece se face o extractie mai completa a substantelor active din plantele medicinale.

Doua tipuri de infuzii

Infuzia poate fi de doua tipuri:

  1. NORMALA – cand are o concentratie obisnuita (1-2 lingurite de planta maruntita la 250 ml apa);
  2. CONCENTRATA – cand se foloseste mai multa planta la aceeasi cantitate de apa si, eventual, se lasa mai mult timp la infuzat.

Infuzia normala – adica mai putin concentrata – este, de obicei, pentru uzul intern – adica se bea, pe cand infuzia mai concentrata se foloseste de regula in mod extern – adica in bai sau comprese.

Metoda mai simpla de a obtine o infuzie

Planta se spala intr-o sita, apoi se marunteste. Se iau 1-2 lingurite de planta maruntita, se pun intr-un vas smaltuit sau de portelan – de exemplu intr-o cana – si se toarna peste ele 250 ml apa clocotita. Se acopera vasul si se lasa astfel – adica „la infuzat” – 15 minute, apoi se filtreaza lichidul obtinut prin strecuratoare, tifon sau, cel mai bine, prin vata [1].

OBSERVATIE ! In cazul infuziei, doza de planta la cantitatea de apa nu este aceeasi pentru toate plantele! Este bine sa aflati, pentru planta pe care intentionati sa o infuzati si pentru modul in care doriti sa o folositi, care este doza recomandata. De exemplu, pentru musetel, pentru uzul intern (baut), doza este de 3 grame, adica o lingurita de flori, la 100 grame de apa; pentru bai, un pumn-doi de flori de musetel; pentru gargara sau bai pentru ochi – 15 grame (3 linguri) flori la 200 g apa. Pentru majoritatea plantelor, doza pentru infuzat este de 6 grame de planta la 100 grame apa. [2]
Ceai dintr-un pliculet

Ceai dintr-un pliculet

Exista pe piata plante gata maruntite si impachetate in pliculete individuale, de cate 1-2 grame. Evident, plantele la pliculete nu mai trebuie nici spalate, nici maruntite. De obicei, pe cutia de plicuri cu plante este descrisa pe scurt modalitatea de utilizare. Aceasta consta, de regula, in introducerea unui pliculet de plante intr-o cana, turnarea de apa clocotita in acea cana, peste pliculet, acoperirea canii si lasarea ei acoperita timp de 10-15 minute; apoi se scoate pliculetul din cana si se foloseste bautura rezultata in cana in scopul dorit – de obicei, se bea, dar se pot face si gargara, bai sau comprese cu ea.

Metoda mai completa de a realiza o infuzie

  1. Se spala planta intr-o sita.
  2. Se marunteste planta.
  3. Planta maruntita se pune intr-un vas smaltuit sau de portelan – o cana, de exemplu.
  4. Planta maruntita se umecteaza – adica se umezeste usor si numai la suprafata – cu 3 parti de apa rece.
  5. Se lasa la umectat 5 minute.
  6. Peste planta maruntita si umezita se toarna deasupra apa in clocot.
  7. Se acopera vasul cu un capac si se lasa astfel circa 30 de minute la infuzat, amestecand continutul din cand in cand cu o lingura.
  8. Dupa ce s-a scurs acest timp, infuzia se filtreaza prin panza, tifon sau vata – vata este cea mai recomandata, deoarece vata are cea mai mare putere de retinere a diverselor parti ale plantelor folosite la infuzie.
  9. Dupa ce s-a racit un pic, infuzia se poate indulci cu miere de albine, iar pentru cei care au deranjamente stomacale insotite de diaree, indulcirea se poate face cu zaharina.
ATENTIE !!! Mierea de albine NU trebuie adaugata in lichide fierbinti, deoarece devine toxica !!!

Asadar, mierea de albine trebuie adaugata in infuzie doar atunci cand temperatura infuziei a scazut destul de mult, adica atunci cand infuzia nu mai este fierbinte, ci calduta.

Cum se utilizeaza infuzia?

Infuzia se poate administra atat in uz intern, cat si in uz extern.

In uz intern

Ceainic si doua cesti cu ceai

Ceainic si doua cesti cu ceai

Infuzia se recomanda a fi consumata cat mai repede dupa ce a fost preparata, deoarece substantele active ale plantelor – mai ales cele din florile de tei, izma sau musetel – sunt volatile. Mai mult decat atat, pastrarea indelungata favorizeaza dezvoltarea microorganismelor, care afecteaza principiile active extrase din planta si inmagazinate in infuzie.

RECOMANDARE    Intrucat ar trebui consumata cat mai proaspata, infuzia se recomanda sa se prepare numai in cantitatea necesara pentru cel mult 24 de ore. Infuzia este bine sa se pastreze la rece. 

In uz extern

In cazul unor plante, infuzia se administreaza in uz extern, sub forma de: bai generale, spalaturi locale, gargare, bai de ochi, comprese. In general, atunci cand este utilizata in mod extern, infuzia trebuie sa fie un pic mai concentrata, adica este mai mare cantitatea de planta raportata la cantitatea de apa si, uneori, planta se tine un pic mai mult timp la infuzat.

Diferenta dintre ceai, infuzie, decoct si maceratie

  • Ceaiul reprezinta bautura obtinuta prin infuzarea, decoctia (fierberea) sau maceratia unor plante medicinale.
  • Infuzia (infuzarea) se realizeaza prin oparirea plantei – adica turnarea apei clocotite peste planta.
  • Decoctul (decoctia) se realizeaza prin fierberea plantei.
  • Macerarea (maceratia) se obtine prin tinerea plantei vreme indelungata intr-un lichid, pentru a-i dizolva partile solubile.

Referinte si Bibliografie

Mai multe detalii despre aceasta metoda celebra de administrare a plantelor medicinale (si nu numai) in uz casnic, numita infuzie, gasiti in urmatoarele resurse:

  1. Cartea „Plantele medicinale – Izvor de sanatate„, scrisa de Mircea Alexan si de renumitul farmacist si academician roman Ovidiu Bojor, supranumit „Imparatul plantelor”.
  2. Cartea „Plantele medicinale in apararea sanatatii„, scrisa de farm. Corneliu Constantinescu.
  3. Paginile de pe Wikipedia – in limbile engleza, franceza – dedicate infuziei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *